PEN'AL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziţii cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracţiuni si prevede pedepsele care trebuie aplicate. ◊ Drept penal (si substantivat, n.) = ramură a stiinţei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracţiunile si stabilesc sancţionarea lor. Proces penal sau acţiune penală = acţiune în justiţie pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obţine pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracţiune. Sancţiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părţile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale. - Din lat. poenalis, fr. p'enal.
Sursă : DEX'98 (25269)  - RACAI

pen'al adj. m., pl. pen'ali; f. sg. pen'ală, pl. pen'ale
Sursă : DOR (270116)  - siveco

PEN'AL ~ă (~i, ~e) jur. Care ţine de urmărirea si de pedepsirea infractorilor; cu caracter represiv. ◊ Cod ~ culegere de legi în care se definesc infracţiunile si se stabilesc pedepsele corespunzătoare. Proces ~ proces intentat împotriva unui infractor cu scopul de a obţine pedepsirea lui conform prevederilor legii. Drept ~ ramură a stiinţei dreptului care se ocupă cu studiul normelor juridice cu caracter represiv. /<lat. poenalis, fr. p'enal
Sursă : NODEX (347145)  - siveco